SALATĂ BOEUF

Cred că nu există o rețetă mai simplă si mai bună ca cea de salată boeuf. Odată ce iei o îmbucătură te îndrăgostești iremediabil. Îți mângâie papilele gustative și te lovește direct în creștetul capului cu un mareeee LOOOOVEEEE. Ai tot ce îți trebuie. Texturile se îmbină într-o armonie perfectă: moale, delicat, crocant, dulce, acrișor…Ce mai…Minuneeeee!

Recent am descoperit niște minunății “made in Germany” și mi-am zis să încerc. Este vorba despre murăturile KÜHNE.  Vă mărturisesc că primul impuls l-am avut după ce am văzut sloganul lor  ” made with love” și voi deja știți că ăsta e crezul meu. Să faci totul cu muuuuuult looooveeee.

img_1774

FOTO CREDIT: ELENA LASCONI

Să mă înțelegeți: eu am pus murături anul ăsta dar m-am gândit că nu e de ici de colo experiența nemțească de 300 de ani în d’ale murăturilor, a conservăraielor. Așa că m-am pus pe treabă și a ieșit o salată SUPER EXTRA NEMAIPOMENITĂ.

Iată cum am procedat:

INGREDIENTE pentru 6-8 porții:

300 gr morcovi

300 gr țelină și păstârnac

100 gr piept de curcan

150 gr rasol de vită

200 gr mazăre boabe

250 gr castraveți murați KÜHNE ( am folosit 2 castraveți iuți Ungarische Gurchen si 2 castraveți dulcegi Pickled Gherkins )

200 gr cartofi

Maioneză ( 2 gălbenușuri, 100 ml ulei măsline, 1 linguriță muștar KÜHNE, zeama de la o jumătate de lămâie )

Pentru ornat am folosit ardei roșu gras murat KÜHNE.

sare si piper după gust

elena-lasconi

FOTO CREDIT: ELENA LASCONI

MOD DE PREPARARE:

Pasul 1:

Am curățat și am spălat carnea și zarzavaturile și le-am pus la fiert la foc mic. Sunt gata când intră ușor furculița în ele. Păstrați supa pentru că o puteți folosi într-o mulțime de preparate minunate. Puteți să faceti pe loc o supă cu tăiței sau găluști. O puteți congela și de Crăciun să faceți un sos lângă friptură etc.

Cartofii i-am fiert separat.

Pasul 2:

Am tocat cubulețe mici ( cam cât un bob de mazăre) toate ingredientele.

Pasul 3:

Am preparat maioneza și am amestecat-o ușor cu ingredientele.

Pasul 4:

Am pus apă la fiert cu puțină sare și oțet. Când a dat în clocot am adăugat albușul de la cele doua două pe care le-am folosit la maioneză (nu vreau sa arunc nimic atunci când gătesc). După două minute le-am strecurat și le-am tocat mărunt. Le-am folosit pentru ornat și mi se pare că arată ca zăpada, că tot e sezon.

Pasul 5:

Am ornat după bunul plac.  Puteți să o mâncați imediat însă cel mai bun gust din lume o să-l simțiți a doua zi după ce minunile astea au stat în frigider și s-au îmbrătișat peste noapte.

Enjoy!!!! Looooveeeee maxim!!! Și forever, bineînțeles.

img_1815

FOTO CREDIT: ELENA LASCONI

 

Ochii sunt oglinda sufletului. Ochii nevăzătorilor sunt oglinda iubirii.

IMG_9405Foto: Asociatia ABCD Kids

Astazi am trait  unul dintre cele mai impresionante momente din viata mea. Ma indreptam catre  Scoala de copii cu deficiente de vedere  din Bucuresti cu scopul de a-i invata pe micutii nevazatori sa prepare un desert sanatos si gustos. Nu prea eram in apele mele. Parca se aliniasera astrele. Ma simteam obosita, am gasit cu greu un loc de parcare, cand sa intru in scoala usa era inchisa iar pana sa vina portarul sa-mi deschida deja simteam cum ma taie baretele sacoselor cu ustensile pe care le caram. Insa atunci cand am pasit pe holul intunecat si am vazut zeci de chipuri care imi zambeau am uitat ca prin minune de tot. Douazeci de copii condamnati la intuneric pe viata imi zambeau desi nu intrezareau nici macar culoarea rochiei mele. Nimic. Pur si simplu imi auzeau vocea, veneau inspre mine, ma mangaiau, incercau sa-mi identifice parfumul, chipul. Am fost coplesita! Sunt coplesita! Mi-am dat seama ca am ajuns acolo ca sa ma invete ei pe mine ceva si nu eu pe ei. Acesti copii m-au invatat ca  nevazatorii “vad” frumusetea vietii si stiu sa se  bucure in timp ce noi care vedem atat de multe de fapt nu vedem in realitate mare lucru.

IMG_9267Foto: Asociatia ABCD Kids

Asa au intrat in clasa. In sir indian, sprijiniti unul de altul. Pentru ei notiunea de “incredere”, pe cale de disparitie intre noi vazatorii, pare fireasca.

IMG_9323Foto: Asociatia ABCD Kids

M-am gandit sa-i invat sa prepare o crema de iaurt cu mascarpone, portocale confiate, apa de trandafiri si capsuni cu menta (maine o sa postez reteta). Si au reusit. In timpul lectiei de gatit m-a impresionat foarte mult o anumita etapa. Atunci cand m-am dus cu sticla cu apa de trandafiri pe la nasucurile lor ca sa-mi spuna a ce miroase. Stiti ce mi-au raspuns? “Miroase a MIR.” Si chiar au mare dreptate. Mai toate sticlutele cu mir miros a trandafiri. Dar mi s-a parut incredibil ca toti sunt mai familiarizati cu mirul decat cu trandafirii. Apoi, in timp ce le pregateam capsunile Andrada s-a oferit sa-mi cante “Lie Ciocarlie”. Nu am auzit niciodata o asemenea interpretare. Far nicio exagerare, sunt sigura ca daca ar concura la Vocea Romaniei ar castiga.

IMG_9346Foto: Asociatia ABCD Kids

Am finalizat desertul si de preparat si de mancat iar mai apoi m-am pregatit de plecare.

IMG_9414Foto: Asociatia ABCD Kids

Veneau catre mine sa ma atinga, sa-mi multumeasca si sa-mi spuna ca nu o sa uite toata viata ziua asta. Si ma gandeam atunci: “Doamne, cine sunt eu sa merit atata iubire!”. Un lucru este clar: nu stiu cand o sa se mai intalneasca drumurile noastre insa eu sigur nu voi uita ziua asta. Si ii multumesc lui Dumnezeu si nevazatorilor ca m-au facut inca o data, paradoxal, sa vad ceea ce merita cu adevarat sa fie vazut.

 

Te iubesc, Gheorghe!!!!

eu cu buniculArhiva personala

Atunci cand ma gandesc la bunu’ meu se schimba totul. Respir mai rar, ma molesesc, mi se umplu ochii de lacrimi si paradoxal mai schitez si cate un zambet. E dragoste!

Il iubesc pe bunu’ Gheorghe si il simt in fiecare zi alaturi de mine desi s-a prapadit in urma cu mai multi ani. Nu vreau sa-i contorizez, refuz sa fac asta pentru ca ma gandesc ca in felul asta “il tin in viata”.

Lumea spunea despre bunu’ ca era un om dur. Insa eu am vazut cel mai bun om din lume. Am trait langa el. M-a invatat sa cioplesc pocii (parii de pus la rosii si fasole), sa reconditionez cuiele ruginite, sa muncesc campul, sa repar diverse lucruri prin casa si chiar sa cosesc iarba. Bunu’ Gheorghe mi-a facut hinta (leagan) in casa cand abia aveam 7 luni. Orice tampenie ii povesteam radea cu pofta. Am mostenit de la el rasul cu pofta si forma unghiilor.

eu, mandria buniculuiArhiva personala

Imi amintesc si acum cum incercam sa adorm cu capul pe pieptul lui. Eram fascinata de “pisica” din pieptul lui. Toata viata a suferit de astm si asta l-a si doborat definitiv. Insa el glumea cu mine si imi spunea ca e sanatos tun si ca are o pisica jucausa in piept. Iubeam pisicile. Ma jucam in fiecare zi cu ele. Insa de cand bunu’ Gheorghe s-a dus s-a schimbat ceva si in atitudinea mea fata de pisici. Mi-au ramas dragi insa …de la distanta. Cred ca s-a declansat ceva in subconstientul meu. Ceva de genul : “poate ca pisicuta jucausa l-a omorat pe bunu’ meu iubit…..”.

Nu stiu de ce simt sa scriu asta…Poate ca vreau sa impartasesc cu cineva iubirea mea fata de bunu’ meu drag.

eu ceferista1Arhiva personala. La 4 ani cu chipiul de ceferist al bunicului meu drag.

 

 

 

 

Secrete de culise-Masterchef Proba celebritatii

Episodul 2

_C1K8878Foto credit: Paul Diaconu/ProTV

Cand am vazut cutia “cu maimute” cum ii spun eu imi treceau prin cap tot felul de combinatii pe care le-am mai vazut la Masterchef. Am inceput sa o miros. Ma gandeam ca poate e ceva viu acolo. Un peste, o caracatita. Nu aveam nici cea mai mica idee. Acum imi dau seama ca as fi putut sa faccel putin zece feluri, nu doar trei, cate am facut. Nu sunt sigura ca m-as fi incadrat in timp. E foarte ciudat ce se intampla. Am vazut o multime de produse si ghici ce am ales? Doua retete pe care le-am facut mai rar si una pe care am inventat-o atunci. Este vorba despre orezul cu bleu fromage, caise, piure de caise si fulgi de jambon.

_C1K9457Foto credit: Paul Diaconu/ProTV

Nu am nici cea mai vaga idee de ce am facut alegerea asta. Sincer, mie mi s-a parut ca sunt gustoase si ca arata bine insa chefii m-au desfiintat. Asa am perceput. Ori au pretentii mult mai mari de la mine stiind ca gatesc de atatia ani, ori am dat-o in bara. Nu stiu ce sa zic. Cert este ca atunci cand am vazut ca Adrian a castigat proba cu un pandispan m-am gandit :”da, m-am complicat!”. Cum, cu un pandispan? Pai asta il fac si daca ma leaga cineva la ochi. Bravo Adrian! Ce am ales eu? Sa ma scarpin cu mana stanga la urechea dreapta ca de.. suntem la Masterchef.

_C1K0040Foto credit: Paul Diaconu/ProTV

Atunci cand l-am vazut pe Samuel parca l-am vazut pe Dumnezeu. Il respect atat de mult pe omul asta! Pe langa calitatile lui de bucatar de prestigiu este si un om exceptional. Am invatat atat de multe de la el. Iti multumesc Samuel!!!! Cel mai important lucru pe care l-am invatat de la Samuel si care o sa-mi ramana pe viata este fuziunea ingredientelor. Ma uitam la el cum gatea mielul si rata. Complicat, artistic, sofisticat insa atat de simplu! Ceea ce m-a marcat a fost felul CUM gatea. Facea sa para ca fiecare ingredient are o relatie cu cel de-al doilea, al trei-lea samd. De atunci, orice reteta gatesc este bazata pe regula lui Samuel: ca sa ai in farfurie bucate gustoase si aratoase trebuie sa creezi intre ingrediente o relatie. O sa va spun toate retetele pe care le-am facut in editia asta. Inclusiv cele marca Samuel.

_C1K9460Foto credit: Paul Diaconu/ProTV_C1K9465Foto credit: Paul Diaconu/ProTV

Acum, sunt la testul sub presiune. Imi trec prin minte tot felul de idei despre testul asta dar nu stiu exact ce ma asteapta. Daca concurentii nu ar fi atat de haiosi si de efervescenti cred ca as fi terminata. Vorbesc tot timpul cu Alex. Ma bucur atat de tare ca e “salvat”, dar sper sa trec si eu de testul groazei.

 

 

La mulţi ani, mamă-general!!!

mama,eu,fratele

De când mă ştiu am avut o relaţie tensionată cu mama. Aşa ca “şoarecele şi pisica”. Toate prietenele mele îmi povesteau ce relaţii speciale au cu mamele lor, ce povestesc, cum povestesc, cum le susţin şi eu sufeream. Mă gândeam că poate mama nu mă iubeşte . La cele mai multe serbări, la şedinţele cu părinţii era prezent tata.  Cu tata vorbeam câte în lună şi în stele, dansam , ascultam muzică, râdeam, ne plimbam. Îmi amintesc cum îmi gătea cele mai bune grătare. Salivez numai când mă gândesc. Ce mai, eram “prinţesa lu’ tata”. Toată lumea ne spunea că semănăm şi eu eram tare mândră pentru că îl idolatrizam pe tata. Ani de zile am purtat poza lui în carnetul de note iar pe verso scrisesem “tata meu şi drag şi scump şi mic şi drag”. Tata a fost dintotdeauna cel mai bun prieten al meu.

Între mine şi mama e o diferentă de vârsta de 20 de ani. Exact la fel ca între mine şi fiica mea Oana. Iar similitudinile nu se opresc aici.

Mă întreb acum, cât de bine o cunosc eu pe mama?  Pe mama Nuţi, cea despre care credeam că nu îmi este prietenă, că nu mă iubeşte. Îmi este atât de clar că unul dintre cele mai nocive raţionamente pe care le facem în viaţă este sa punem etichete oamenilor. Şi eu am făcut asta. Chiar cu mama. Eram copil. Întelegeam doar aparenţele.

Unde era mama atunci când stateam ore în şir la poveşti cu tata? La muncă! Unde era atunci când îmi făcea el cele mai bune grătare? La muncă! Unde era atunci când luam premiul întai şi doamna învătătoare îmi dădea diplomă şi coroniţă? La muncă! Dar atunci când sufeream prima dată din dragoste şi tata mă mângâia pe creştet? La muncă!

Mama a muncit “ca o nebuna” toata viaţa. Mai bine de 20 de ani a fost barman într-un restaurant de doua stele împuscate din Haţeg. De câte ori mă duceam la ea să iau cheile treceam printr-un salon cu miros pestilenţial, mă strecuram printre mesele la care stăteau o grămadă de beţivi şi încercam să-mi ţin respiraţia, pâna ajungeam la mama, din cauza fumului gros de ţigară. Îmi amintesc că atunci când ajungeam în dreptul mamei mă uitam la ea cât era de frumoasă. Doamne, şi acum e frumoasă, dar atunci era zâna mea. O zâna ce mi se părea inaccesibilă. Tot timpul era proaspăt coafata, avea manichiura facută impecabil iar hainele de pe ea erau curate, apretate. Ce mai, parcă era scoasă din cutie. Nu vorbeam prea multe cu mama pentru că  spăla pahare şi livra comenzi în continuu. Toata viaţa a spălat pahare cu apă rece câte 12-14 ore pe zi. Mă uitam la ea cum face instrucţie cu toţi ospătarii şi cu toţi beţivii. Era ca un general care îi ţinea în frâu.

mama si tata

În zilele ei libere, mergea la coafor, la manichiură, la cosmetică şi ne făcea mâncare ca să avem câteva zile. Tot timpul era în viteză, niciodată nu avea timp de stat la poveşti. Ştiu că atunci când avea ceva important de spus trebuia să o ascult cu atenţie şi să execut întocmai. Mama Nuţi m-a învat că e foarte important să fiu extrem de curată, să am întotdeauna uniforma impecabilă. Tot ea m-a învătat cum să spăl vasele până… scârţâie, cum să fac curaţenie şi mâncare. Iar atunci când mă duceam la serbare şi tata era cel care venea cu mine, ghici cine mă îmbrăca cel mai frumos şi cine mă pieptăna şi îmi punea fundiţe? Mama. Şi ghici cine era cea care aducea acasă carnea din care tata îmi făcea cele mai bune grătare? Mama.

eu cu funditze

Toată viaţa mea m-am uitat la mama ca la un general, pentru că aparent asta era. Îmi era frică de ea. În egoismul meu m-am uitat numai la ce imi lipsea ca să fiu în rândul lumii. Adică, în rândul colegelor mele. Nu m-am întrebat niciodata “ mama o fi oare fericită?”. Am devenit şi eu mamă şi recunosc că nu am fost la toate serbările şi la toate şedinţele cu părinţii. Şi chiar dacă mi se rupea sufletul că nu sunt lângă fata mea am înteles că toate se întamplă cu un rost. Dumnezeu mi-a arătat în fiecare zi ce mamă minunată am.

mama si tata pe cand eram mica

Astăzi este ziua ta, mamă-general. Te iubesc din tot sufletul şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că exişti!!!!

eu,fratele,mama,tata la fotograf