Secrete de culise, Masterchef- Proba celebritatii

Prima emisiune:
_C1K8334Foto credit: Paul Diaconu/ProTV

Pana acum am fost doar un telespectator al show-ul Masterchef de la PROTV. Am vazut, la fel ca toata lumea, concurenti stresati, in lacrimi si un juriu intransigent. Desi am o experienta de vreo 20 de ani in televiziune mi-a trecut prin cap ideea ca reactiile chef-ilor sunt usor fortate, ca pana la urma e un rol. O gramada de idei imi treceau prin minte. Asa ca, atunci cand am ajuns la Buftea in platoul Masterchef ma gandeam ca o sa ii “citesc” destul de repede, ca o sa comunicam absolut firesc in pauzele de filmare si ca oricum, nu m-ar deranja “rolul” pe care vor sa-l joace in fata camerelor.

Imi doream sa invat cat mai multe. Gatitul este mai mult decat o pasiune pentru mine. Este foarte adevarat ca am inceput inca de mica sa gatesc dar stiu ca nu am facut-o cu placere la inceput, ci din nevoie. Si nevoia m-a pus la treaba in fiecare zi. Asta a fost antrenamentul de inceput. Apoi, cand “am facut ceva muschi” in ale gastronomiei, a inceput sa-mi placa. Asa ca, am inceput sa fur meserie de la toate gospodinele din jurul meu, schimbam retete cu o gramada de femei care gateau pe la nunti si botezuri. Practic, am inceput sa ma imprietenesc cu toate batranicile pricepute. Asa se face, ca pana cand am intrat la liceu facusem deja peste 1000 de retete de prajituri, tot felul de conserve si dulceturi, carnati iar mancarurile de baza le preparam cu “ochii inchisi”.  Imi amintesc ca atunci cand eram in scoala generala, mama angaja o femeie, “o prajitureasa” cum ii spuneam eu, de fiecare data inainte de sarbatori pentru a face mai multe feluri de prajituri si tort. Doamne, m-am indragostit de ea! Era atat de priceputa! Si ea m-a indragit, asa ca nu m-a alungat din bucatarie. Imi dadea cate ceva de facut. Am inceput cu tapetatul tavilor si ajunsesem sa fac “cap, coada” o prajitura.  Cred ca “am lasat-o masca” atunci cand am finalizat un tort Dobos- asta era un fel de rege al prajiturilor in Ardeal. Asa se face ca atunci cand eram in clasa a saptea, le-a propus parintilor mei sa ma las de scoala si sa ma ia partener in “prajiturit” la nunti si botezuri, sa impartim banii pe din doua. Pe vremea aceea se castiga chiar foarte bine din prajitureala. Ai mei au spus nu. Acum mi se pare normal, atunci nu. Dar am continuat sa invat si alte retete mai sofisticate.

Nu stiu in ce moment mi-a intrat in cap ideea de a face o scoala de chef, insa si acum simt fluturi in stomac daca ma gandesc. Cert este ca la un moment dat mi-am strans niste bani insa fiica mea Oana este cea mai mare pasiune a mea, asa ca i-am folosit pentru un apartament – caminul nostru.

De asta spun ca participarea la Masterchef este pentru mine mai mult decat un concurs. Acum imi traiesc visul. Masterchef “m-a fortat” sa-mi retraiesc adolescenta. Dar fratilor, cand am ajuns in platoul de filmare unde toti oamenii aia sunt colegi cu mine de atatia ani si am vazut ca NICIUNUL dintre ei nu vorbeste cu mine, am avut un soc. What? Ce  e asta??? Unii abia daca  imi raspundeau la salut. Ma gandeam: “poate i-am suparat cu ceva”, “poate, de emotie, am uitat sa imi pun rochia si oamenii se jeneaza”. Mai, nu era nimic in neregula cu mine. Atunci mi-am dat seama ca e o cutuma, o lege nescrisa sa nu vorbesti cu concurentii, sa nu “rasufle” absolut nimic. Am inteles, insa inca din prima zi a fost frustrant. Dar “cireasa de pe tort” a fost juriul. Are bunica mea o vorba atunci cand vede oameni suparati pe viata: “ma mama, astia sunt “miezu’ noptii””. I-am dat dreptate. Eu cand i-am vazut si in culise ca, tot asa,  nu intrau in vorba cu noi m-am gandit ca chefii sunt intr-adevar “miezu’ noptii”. Norocul meu este ca il am alaturi pe Alex Dima care e ca si fratele meu.

Va spun ca ceea ce se vede la televizor se regaseste si in culise. Asa ca va imaginati ce este in sufletul meu cand ma duc cu farfuria in fata lor?! Parca nu mai conteaza nimic din ceea ce am facut pana acum. Chiar nimic nu stiu sa gatesc? Sote-ul de ciuperci cu foie gras si oua posate de prepelita l-au catalogat drept “ciudat”. Ce sa zic, mie mi s-a parut gustos, dar stiu ca ei sunt specialistii. Poate invat o alta modalitate de a-l prepara. Nu stiu….

_C1K8557Foto credit: Paul Diaconu/ProTV

Daca macar voua v-a placut cum arata,  o sa va dau vineri toate detaliile aici pe blog. Tineti-mi pumnii!

_C1K8355Foto credit: Paul Diaconu/ProTV