Secretele din farfurie la Masterchef-Proba celebritatii

1Foto credit: Paul Diaconu/ProTV

Prima cutie a surprizelor de la Masterchef-Proba celebritatii ne-a pus pe toti in incurcatura. De fiecare data cand ai in fata ochilor o multime de alimente care nu “au o relatie de prietenie intre ele” e destul de dificil sa alegi ce vei gati. Ideea e ca ceva, ceva tot reusesti pana la urma dar la Masterchef e important ca preparatul sa fie foarte gustos, sa arate bine iar ingredientele folosite sa se combine armonios. Sa le faci sa se “imprieteneasca” ca sa le “gadile” papile chefilor.

Eu am preparat orez cu bleu fromage, caise, fulgi de jambon si piure de caise; clafoutis cu cirese si  o crema de brocoli, telina si fulgi de jambon. Chefii mi-au spus ca sunt gustoase insa ghinion,  am ajuns la testul sub presiune. Nu imi dau seama cum, dar cum  nu sunt specialist, nu comentez. Va garantez insa ca daca o sa faceti acasa una dintre retele mele o sa-i innebuniti pe invitati.

Clafoutis-ul este un desert frantuzesc foarte fin. Seamana cu creme brule dar este mai fresh pentru ca are si fructe. Se pot folosi tot felul de fructe insa combinatia cu cirese e delicioasa.Iata reteta mea de clafoutis cu cirese.

_C1K9460Foto credit: Paul Diaconu/ProTV

Necesar: 100 GR CIRESE MARI ROSII, 50 GR ZAHAR BRUN, 100 ML LAPTE, 100 ML SMANTANA DULCE, 1 BATON VANILIE, 4 OUA, 100 GR ZAHAR TOS

Am pus intr-o cratita  laptele si smantana si le-am incalzit pe aragaz pana sa dea in clocot. Am luat cratita de pe foc. Am scos semintele din batoanele de vanilie si le-am adaugat in compozitia de pe foc ( am adaugat si pastaile ca sa-si lase bine aroma) apoi le-am acoperit cu un capat ca sa se infuzeze.  Intr-un bol am frecat bine 2 oua intregi si 2 galbenusuri cu zaharul pana s-a facut spuma si compozitia s-a deschis la culoare.  Operatiunea se poate face si cu telul para dar si cu mixerul. Am incorporat usor, usor compozitia cu laptele caldut.  Apoi am strecurat-o ca sa fie foarte fina.  Am pregatit o forma de ceramica (cea din fotografie) ca sa dau la cuptor clafoutis-ul. Am presarat pe fundul formei ciresele fara samburi. Apoi, am adaugat compozitia  ( nu se scufunda fructele in compozitie, exact la limita fructelor). Am dat-o la cuptor (am pus-o intr-o tava cu apa) aprox 40 de min la 85 de grade. Important! Cuptorul trebuie sa fie incins (sa-l porniti inainte de a va apuca sa faceti desertul) iar  apa din tava, in care am pus forma de ceramica cu clafoutis-ul, trebuie sa fie fierbinte. Cand am scos din cuptor clafoutis-ul am presarat deasupra un strat de  zahar brun si l-am ars cu lampa.  Se poate servi cald sau rece. Ca sa fie si mai racoritor se poate  servi si cu o cupa de inghetata de vanilie.

Enjoy! Revin si cu celelalte retete!!!

Looovee!!!!!

 

Secrete de culise-Masterchef Proba celebritatii

Episodul 2

_C1K8878Foto credit: Paul Diaconu/ProTV

Cand am vazut cutia “cu maimute” cum ii spun eu imi treceau prin cap tot felul de combinatii pe care le-am mai vazut la Masterchef. Am inceput sa o miros. Ma gandeam ca poate e ceva viu acolo. Un peste, o caracatita. Nu aveam nici cea mai mica idee. Acum imi dau seama ca as fi putut sa faccel putin zece feluri, nu doar trei, cate am facut. Nu sunt sigura ca m-as fi incadrat in timp. E foarte ciudat ce se intampla. Am vazut o multime de produse si ghici ce am ales? Doua retete pe care le-am facut mai rar si una pe care am inventat-o atunci. Este vorba despre orezul cu bleu fromage, caise, piure de caise si fulgi de jambon.

_C1K9457Foto credit: Paul Diaconu/ProTV

Nu am nici cea mai vaga idee de ce am facut alegerea asta. Sincer, mie mi s-a parut ca sunt gustoase si ca arata bine insa chefii m-au desfiintat. Asa am perceput. Ori au pretentii mult mai mari de la mine stiind ca gatesc de atatia ani, ori am dat-o in bara. Nu stiu ce sa zic. Cert este ca atunci cand am vazut ca Adrian a castigat proba cu un pandispan m-am gandit :”da, m-am complicat!”. Cum, cu un pandispan? Pai asta il fac si daca ma leaga cineva la ochi. Bravo Adrian! Ce am ales eu? Sa ma scarpin cu mana stanga la urechea dreapta ca de.. suntem la Masterchef.

_C1K0040Foto credit: Paul Diaconu/ProTV

Atunci cand l-am vazut pe Samuel parca l-am vazut pe Dumnezeu. Il respect atat de mult pe omul asta! Pe langa calitatile lui de bucatar de prestigiu este si un om exceptional. Am invatat atat de multe de la el. Iti multumesc Samuel!!!! Cel mai important lucru pe care l-am invatat de la Samuel si care o sa-mi ramana pe viata este fuziunea ingredientelor. Ma uitam la el cum gatea mielul si rata. Complicat, artistic, sofisticat insa atat de simplu! Ceea ce m-a marcat a fost felul CUM gatea. Facea sa para ca fiecare ingredient are o relatie cu cel de-al doilea, al trei-lea samd. De atunci, orice reteta gatesc este bazata pe regula lui Samuel: ca sa ai in farfurie bucate gustoase si aratoase trebuie sa creezi intre ingrediente o relatie. O sa va spun toate retetele pe care le-am facut in editia asta. Inclusiv cele marca Samuel.

_C1K9460Foto credit: Paul Diaconu/ProTV_C1K9465Foto credit: Paul Diaconu/ProTV

Acum, sunt la testul sub presiune. Imi trec prin minte tot felul de idei despre testul asta dar nu stiu exact ce ma asteapta. Daca concurentii nu ar fi atat de haiosi si de efervescenti cred ca as fi terminata. Vorbesc tot timpul cu Alex. Ma bucur atat de tare ca e “salvat”, dar sper sa trec si eu de testul groazei.

 

 

La mulţi ani, mamă-general!!!

mama,eu,fratele

De când mă ştiu am avut o relaţie tensionată cu mama. Aşa ca “şoarecele şi pisica”. Toate prietenele mele îmi povesteau ce relaţii speciale au cu mamele lor, ce povestesc, cum povestesc, cum le susţin şi eu sufeream. Mă gândeam că poate mama nu mă iubeşte . La cele mai multe serbări, la şedinţele cu părinţii era prezent tata.  Cu tata vorbeam câte în lună şi în stele, dansam , ascultam muzică, râdeam, ne plimbam. Îmi amintesc cum îmi gătea cele mai bune grătare. Salivez numai când mă gândesc. Ce mai, eram “prinţesa lu’ tata”. Toată lumea ne spunea că semănăm şi eu eram tare mândră pentru că îl idolatrizam pe tata. Ani de zile am purtat poza lui în carnetul de note iar pe verso scrisesem “tata meu şi drag şi scump şi mic şi drag”. Tata a fost dintotdeauna cel mai bun prieten al meu.

Între mine şi mama e o diferentă de vârsta de 20 de ani. Exact la fel ca între mine şi fiica mea Oana. Iar similitudinile nu se opresc aici.

Mă întreb acum, cât de bine o cunosc eu pe mama?  Pe mama Nuţi, cea despre care credeam că nu îmi este prietenă, că nu mă iubeşte. Îmi este atât de clar că unul dintre cele mai nocive raţionamente pe care le facem în viaţă este sa punem etichete oamenilor. Şi eu am făcut asta. Chiar cu mama. Eram copil. Întelegeam doar aparenţele.

Unde era mama atunci când stateam ore în şir la poveşti cu tata? La muncă! Unde era atunci când îmi făcea el cele mai bune grătare? La muncă! Unde era atunci când luam premiul întai şi doamna învătătoare îmi dădea diplomă şi coroniţă? La muncă! Dar atunci când sufeream prima dată din dragoste şi tata mă mângâia pe creştet? La muncă!

Mama a muncit “ca o nebuna” toata viaţa. Mai bine de 20 de ani a fost barman într-un restaurant de doua stele împuscate din Haţeg. De câte ori mă duceam la ea să iau cheile treceam printr-un salon cu miros pestilenţial, mă strecuram printre mesele la care stăteau o grămadă de beţivi şi încercam să-mi ţin respiraţia, pâna ajungeam la mama, din cauza fumului gros de ţigară. Îmi amintesc că atunci când ajungeam în dreptul mamei mă uitam la ea cât era de frumoasă. Doamne, şi acum e frumoasă, dar atunci era zâna mea. O zâna ce mi se părea inaccesibilă. Tot timpul era proaspăt coafata, avea manichiura facută impecabil iar hainele de pe ea erau curate, apretate. Ce mai, parcă era scoasă din cutie. Nu vorbeam prea multe cu mama pentru că  spăla pahare şi livra comenzi în continuu. Toata viaţa a spălat pahare cu apă rece câte 12-14 ore pe zi. Mă uitam la ea cum face instrucţie cu toţi ospătarii şi cu toţi beţivii. Era ca un general care îi ţinea în frâu.

mama si tata

În zilele ei libere, mergea la coafor, la manichiură, la cosmetică şi ne făcea mâncare ca să avem câteva zile. Tot timpul era în viteză, niciodată nu avea timp de stat la poveşti. Ştiu că atunci când avea ceva important de spus trebuia să o ascult cu atenţie şi să execut întocmai. Mama Nuţi m-a învat că e foarte important să fiu extrem de curată, să am întotdeauna uniforma impecabilă. Tot ea m-a învătat cum să spăl vasele până… scârţâie, cum să fac curaţenie şi mâncare. Iar atunci când mă duceam la serbare şi tata era cel care venea cu mine, ghici cine mă îmbrăca cel mai frumos şi cine mă pieptăna şi îmi punea fundiţe? Mama. Şi ghici cine era cea care aducea acasă carnea din care tata îmi făcea cele mai bune grătare? Mama.

eu cu funditze

Toată viaţa mea m-am uitat la mama ca la un general, pentru că aparent asta era. Îmi era frică de ea. În egoismul meu m-am uitat numai la ce imi lipsea ca să fiu în rândul lumii. Adică, în rândul colegelor mele. Nu m-am întrebat niciodata “ mama o fi oare fericită?”. Am devenit şi eu mamă şi recunosc că nu am fost la toate serbările şi la toate şedinţele cu părinţii. Şi chiar dacă mi se rupea sufletul că nu sunt lângă fata mea am înteles că toate se întamplă cu un rost. Dumnezeu mi-a arătat în fiecare zi ce mamă minunată am.

mama si tata pe cand eram mica

Astăzi este ziua ta, mamă-general. Te iubesc din tot sufletul şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că exişti!!!!

eu,fratele,mama,tata la fotograf

Prima mea reţetă la Masterchef-Proba Celebritaţii

_C1K7665Foto credit: Paul Diaconu/ProTV

Sote-ul de ciuperci cu foie gras, ouă poşate de prepeliţă şi sos uşor picant este un preparat foarte gustos şi  tocmai de aceea am ales să-l gătesc la Mastechef-proba celebritatii.

Ca orice mâncare bună şi sote-ul de ciuperci cu foie gras are cateva secrete. Trucurile nu le găsiti pe internet. Dacă am găsi chiar totul pe internet probabil că marile şcoli de cooking ar da faliment iar in bucătăriile de cinci stele ar lucra câteva  gospodine pricepute. Gătitul e o artă si tocmai de aceea vreau să invăţ, să fur cât mai mult de la cei mai buni.  Recunosc, „sunt vinovată”! Pâna acum am „furat” cateva tehnici de la câţiva maeştri bucătari şi sunt sigură că o să recidivez. Astăzi vreau să vi le descriu pe cele pe care le ştiu şi de care aveţi nevoie pentru a gati acest preparat. Una din credinţele mele este ca putem mânca zilnic preparate regeşti chiar dacă avem un buget mic şi o bucătărie modestă.

Iată necesarul de ingrediente: UNT, aprox 100 gr (unt cu peste 80% grăsime); CIUPERCI CHAMPIGNON, aprox 250 GR şi CIUPERCI PLEUROTUS, aprox 250 GR; SARE , PIPER (nu cumpărati piper gata măcinat. E mult mai aromat cel boabe proaspăt râşnit), ULEI DE FLOAREA SOARELUI; STOC DE VITĂ, aprox 200 ML; FOIE GRAS 100-150 GR; VIN ALB SEC, aprox 50-100 ML; 5-6 OUĂ DE PREPELIŢĂ; OŢET APROX 150-200 M;  1 LĂMÂIE; CEAPĂ ESALOT APROX 5 BUC; 1 Căpătâna USTUROI şi opţional VLĂSTARI DE MUŞTAR ŞI VARZĂ ROŞIE PENTRU DECORAT. E foarte important sa ţineti cont şi de faptul că veţi avea nevoie de UN BOL DE APROX 5 LITRI PLIN CU APĂ SI GHEATĂ !

_C1K7781Foto credit: Paul Diaconu/ProTV

Cum am procedat?! Am curăţat ciupercile şi le-am pus într-un bol cu  apă cu lămâie(am stors zeama din lămâie şi am lăsat şi bucătile “stoarse” în apă)  ca să îşi păstreze culoarea. Apoi, am tăiat ciupercile în bucăţi de 1 cm lăţime.  Într-o tigaie am pus puţin ulei, foarte puţin unt şi când untul a început să devină puţin maroniu am adăugat ciupercile, sare şi piper.  Le-am sotat ca să prindă culoare. Apoi, le-am strecurat pentru că ciupercile lasă foarte multă apă. Am păstrat însă zeama stoarsa ca să fac sosul.

Acum e important!  Pentru ca ciupercile să prindă culoare frumoasa le-am  pus din nou pe foc şi le-am sotat doar cu unt , am adăugat  ceapa tăiată mărunt iar spre final usturoi mărunţit. Când a scăzut am stropit cu puţin  stoc de vită şi puţină zeamă de ciuperci şi am  lăsat să scadă bine de tot.

Din zeama de ciuperci am făcut un sos cu  stoc de vită, sare, piper, vin alb. L-am lăsat să se reducă apoi l-am dat la blender.

Am făcut apoi ouăle poşate. Am pus aprox 2,5 litri apă la fiert şi când a început să clocotească am adăugat oţetul. Am dat focul la mic şi cu un tel pară am început să amestec în apă în asa fel încât în mijloc să se facă un vârtej. Am tăiat un capac în ouăle de prepeliţă şi le-am dat drumul pe rând în mijlocul acelui vârtej. Trebuie manevrat cu delicatete pentru că altfel ouăle o sa se spargă! Le-am lăsat aprox 30 de sec pe foc  şi le-am scos uşor  cu o spumieră , apoi le-am “dat drumul uşor” în  apa cu gheaţă. Tot în acea apă cu gheată am tăiat şi zdrentele de albuş (pentru că altfel riscam să se spargă şi să curgă gălbenuşul).

_C1K8334Foto credit: Paul Diaconu/ProTV

Am curăţat de nervuri  foie gras-ul. L-am prăjit  pe ambele părţi ca să prindă culoare şi l-am condimentat. L-am încercat  cu o scobitoare. Se serveste gătit mediu! Insă, dacă vă place mai bine făcut o să vă spun cum trebuie încercat. Scobitoarea este preferata mea atunci când vine vorba de încercat friptura, în cazul de faţă foie gras-ul. Se procedează aşa: introduceţi scobitoarea în friptură/foie gras. Lăsati sa stea 30 de sec apoi atingeţi scobitoarea de buze (cu partea care a fost introdusă în friptură). Dacă scobitoarea e rece friptura e în sânge, dacă scobitoarea e calduţă friptura e făcuta mediu şi dacă e fierbinte e bine facută.

Dacă foie gras-ul nu e suficient gătit la tigaie, ca să nu se ardă,  se dă 1 min la cuptor, la 180 grade. Oricum, încercati din nou cu scobitoarea. Când o scoateţi din cuptor lasaţi sa se odihnească, pe doua  beţe chinezesti dispuse paralel ca să se mai scurgă din grăsime, cel puţin 5 minute.

Se montează farfuria cu… imaginaţie şi se serveste cu… iubire!!!!

_C1K8355Foto credit: Paul Diaconu/ProTV

Secrete de culise, Masterchef- Proba celebritatii

Prima emisiune:
_C1K8334Foto credit: Paul Diaconu/ProTV

Pana acum am fost doar un telespectator al show-ul Masterchef de la PROTV. Am vazut, la fel ca toata lumea, concurenti stresati, in lacrimi si un juriu intransigent. Desi am o experienta de vreo 20 de ani in televiziune mi-a trecut prin cap ideea ca reactiile chef-ilor sunt usor fortate, ca pana la urma e un rol. O gramada de idei imi treceau prin minte. Asa ca, atunci cand am ajuns la Buftea in platoul Masterchef ma gandeam ca o sa ii “citesc” destul de repede, ca o sa comunicam absolut firesc in pauzele de filmare si ca oricum, nu m-ar deranja “rolul” pe care vor sa-l joace in fata camerelor.

Imi doream sa invat cat mai multe. Gatitul este mai mult decat o pasiune pentru mine. Este foarte adevarat ca am inceput inca de mica sa gatesc dar stiu ca nu am facut-o cu placere la inceput, ci din nevoie. Si nevoia m-a pus la treaba in fiecare zi. Asta a fost antrenamentul de inceput. Apoi, cand “am facut ceva muschi” in ale gastronomiei, a inceput sa-mi placa. Asa ca, am inceput sa fur meserie de la toate gospodinele din jurul meu, schimbam retete cu o gramada de femei care gateau pe la nunti si botezuri. Practic, am inceput sa ma imprietenesc cu toate batranicile pricepute. Asa se face, ca pana cand am intrat la liceu facusem deja peste 1000 de retete de prajituri, tot felul de conserve si dulceturi, carnati iar mancarurile de baza le preparam cu “ochii inchisi”.  Imi amintesc ca atunci cand eram in scoala generala, mama angaja o femeie, “o prajitureasa” cum ii spuneam eu, de fiecare data inainte de sarbatori pentru a face mai multe feluri de prajituri si tort. Doamne, m-am indragostit de ea! Era atat de priceputa! Si ea m-a indragit, asa ca nu m-a alungat din bucatarie. Imi dadea cate ceva de facut. Am inceput cu tapetatul tavilor si ajunsesem sa fac “cap, coada” o prajitura.  Cred ca “am lasat-o masca” atunci cand am finalizat un tort Dobos- asta era un fel de rege al prajiturilor in Ardeal. Asa se face ca atunci cand eram in clasa a saptea, le-a propus parintilor mei sa ma las de scoala si sa ma ia partener in “prajiturit” la nunti si botezuri, sa impartim banii pe din doua. Pe vremea aceea se castiga chiar foarte bine din prajitureala. Ai mei au spus nu. Acum mi se pare normal, atunci nu. Dar am continuat sa invat si alte retete mai sofisticate.

Nu stiu in ce moment mi-a intrat in cap ideea de a face o scoala de chef, insa si acum simt fluturi in stomac daca ma gandesc. Cert este ca la un moment dat mi-am strans niste bani insa fiica mea Oana este cea mai mare pasiune a mea, asa ca i-am folosit pentru un apartament – caminul nostru.

De asta spun ca participarea la Masterchef este pentru mine mai mult decat un concurs. Acum imi traiesc visul. Masterchef “m-a fortat” sa-mi retraiesc adolescenta. Dar fratilor, cand am ajuns in platoul de filmare unde toti oamenii aia sunt colegi cu mine de atatia ani si am vazut ca NICIUNUL dintre ei nu vorbeste cu mine, am avut un soc. What? Ce  e asta??? Unii abia daca  imi raspundeau la salut. Ma gandeam: “poate i-am suparat cu ceva”, “poate, de emotie, am uitat sa imi pun rochia si oamenii se jeneaza”. Mai, nu era nimic in neregula cu mine. Atunci mi-am dat seama ca e o cutuma, o lege nescrisa sa nu vorbesti cu concurentii, sa nu “rasufle” absolut nimic. Am inteles, insa inca din prima zi a fost frustrant. Dar “cireasa de pe tort” a fost juriul. Are bunica mea o vorba atunci cand vede oameni suparati pe viata: “ma mama, astia sunt “miezu’ noptii””. I-am dat dreptate. Eu cand i-am vazut si in culise ca, tot asa,  nu intrau in vorba cu noi m-am gandit ca chefii sunt intr-adevar “miezu’ noptii”. Norocul meu este ca il am alaturi pe Alex Dima care e ca si fratele meu.

Va spun ca ceea ce se vede la televizor se regaseste si in culise. Asa ca va imaginati ce este in sufletul meu cand ma duc cu farfuria in fata lor?! Parca nu mai conteaza nimic din ceea ce am facut pana acum. Chiar nimic nu stiu sa gatesc? Sote-ul de ciuperci cu foie gras si oua posate de prepelita l-au catalogat drept “ciudat”. Ce sa zic, mie mi s-a parut gustos, dar stiu ca ei sunt specialistii. Poate invat o alta modalitate de a-l prepara. Nu stiu….

_C1K8557Foto credit: Paul Diaconu/ProTV

Daca macar voua v-a placut cum arata,  o sa va dau vineri toate detaliile aici pe blog. Tineti-mi pumnii!

_C1K8355Foto credit: Paul Diaconu/ProTV

Cât costă un desert fiţă? Răspunsul o să vă uimească!

umplerefotograf: Teodora Maftei

Nu ştiu cum sunteţi voi, insă eu, atunci când mă gândesc la meniul de acasă iau întotdeauna în calcul cel puţin trei feluri de mâncare. Iar desertul trebuie să fie rege. De ce? Foarte simplu. Oricât de grea mi-a fost ziua, oricât de multe aş fi avut de făcut, atunci când iau prima înghițitură din prăjitură sau din tort și simt cum îmi mângâie papilele gustative pur și simplu uit de toate. Iar când la masa mea se adună familia şi prietenii care se înfrupta cu atâta poftă sunt cu adevarat fericită.

Cand eram mică îmi plăcea să visez la momentul în care voi fi bunică. Nu știu de ce. Știu însă cum mă vedeam: o bătrânică veselă cu un râs molipsitor înconjurată de copii si nepoți…..in bucătărie. Simțeam mirosul de cozonaci.

Nu vă propun astăzi să intrăm pe tărâmul cozonacilor. Mai avem până acolo. Vă invit însă la un exercițiu de gătit extrem de simplu. Este vorba despre un desert considerat fiţă: moelleux au chocolat . Iar dacă îl comanzi la restaurant, chiar dacă nu e deloc reușit, prețul de 15-20 de lei te cam face să crezi că ai savurat un desert franţuzit, sofisticat și greu de preparat. Ei bine, nu! Am făcut și un calcul și….Incredibil, un moelleux au chocolat cu sos de zmeură si piper roz nu costă mai mult de 3 lei. Iar ca timp de preparare 15-20 min. Contează însă tehnica. Așa că, dacă vreți să-I lăsați cu gurile căscate pe cei din jur urmăriți ce am făcut:

1.  Primul lucru pe care l-am făcut a fost să pregătesc formele de moelleux. Există o mulțime de variante : aluminiu, silicon, ceramică. Eu am făcut de data asta în cele de aluminiu pe care le puteți găsi în orice supermarket care se respectă. Am pus intr-un castron 100 de gr de unt moale la temperatura camerei și am început să ung cu o pensulă fiecare formă în parte. Foarte important: trebuie unsă bine și marginea de sus a formei ca să nu se prindă coca. Pentru cantitatea pe care am facut-o de data asta am avut nevoie de 14 forme. Dupa ce le-am uns-tapetat pe toate, le-am pus în frigider 5 minute. Apoi, le-am scos și le-am mai uns cu un strat de unt și le-am tapetat cu cacao pudră. După, le-am dat iarăși la frigider unde le-am lăsat până le-a venit rândul.

margine unsafotograf: Teodora Maftei unse cacao1fotograf: Teodora Maftei

2. Am pornit cuptorul la 220 grade Celsius.

3. Am încins o tigaie nonaderentă pe aragaz și am pus 3-4 linguri de piper roz boabe. Am lăsat pe foc aprox 30 de sec. In felul acesta sosul o sa iasă mai aromat. Intr-o craticioara am pus 500 gr zmeură (proaspătă sau congelată), 100 gr zahăr tos si 200 ml apă, le-am fiert aprox 5 min apoi am adăugat și piperul roz boabe. Am mai lăsat 5 min. Apoi am strecurat sosul.

sosfotograf:Teodora Maftei

4.  250 gr ciocolată neagră și 250 gr unt se topesc pe bain marie. Am omogenizat compoziția cu un tel. Am bătut cu mixerul 5 ouă intregi+5 gălbenușuri cu 250 gr zahăr . Când ciocolata și untul s-au mai răcit (să fie călduțe) le-am încorporat cu ouăle bătute cu zahărul (cu telul sau cu mixerul). La final am adăugat 125 gr făină în “ploaie” și le-am  încorporat ușor. NU FOLOSESC PRAF DE COPT!!!

cioco topitafotograf: Teodora Maftei

5. Am pus compoziția în formele tapetate. Atenție! Nu le-am umplut până in “buză”. Am lăsat o jumătate de cm spatiu (ca în fotografie).

6. Le-am dat la cuptor 7 MINUTE LA 220 GRADE CELSIUS.

7. Le-am scos din forme pentru că aluminiul continuă să lucreze și moelleux-urile nu o sa mai fie moi în interior.

DSC_9366_resize

8. Se servesc cu sos de zmeură. Preferatul meu este însă sosul cu fructul pasiunii. O să vă dau și reteta asta însă desertul o sa fie ceva mai scump.

Savurati-l cu dragoste!!!!!

Looooveee!!!!                                                                      final

SECRETELE MELE

disney 3Disney-Hong Kong (sursa Wikimedia) Neuschwanstein 2 Castelul Neuschwanstein (sursa Wikimedia)

In urma cu cateva zile, cand am facut cunostinta cu lumea virtuala pentru a-mi face blogul m-a luat ameteala. Doamne, cate setari, cate chichite! Asa am ajuns la setarea : categorii. Adica, fiecare poveste pe care o scriu sa fie incadrata in CEVA relevant. De ce i-am spus Secretele Mele? Ce am tinut eu pana acum ascuns si vreau sa dezvalui in blog?

Raspunsul e simplu: nimic. Absolut nimic. Dar paradoxal, sunt sigura ca este cea mai potrivita denumire. Ca este exact ceea ce vreau sa dezvalui. Ciudat, nu?

Anul trecut am fost in luna de miere. Am ajuns si la castelul Neuschwanstein din Bavaria. Am vrut sa vad sursa de inspiratie pentru castelul Frumoasei din Padurea Adormita din Disneyland. Ei, si in timp ce faceam turul castelui impreuna cu Catalin am aflat si povestea lui Ludovic al II-lea al Bavariei. Ni s-a povestit ca daca nu ar fi existat acest personaj controversat nu ar fi existat nici castelul. Si in timp ce ghidul ne tot spunea diverse despre castel si viata lui Ludovic al II-lea ne apropiam de iesire. Inainte de asta ghidul ne povestea ca moartea lui Ludovic al II-lea a dus la stoparea constructiei castelului si ca oricum, nu ne poate spune cum a murit. Exista mai multe ipoteze. Toata lumea era cu gura cascata. Mi-a ramas in minte un lucru. Ghidul spunea asa: “misterul este marketing”. Ca sa va faceti o idee, locul atrage mai multi turisti decat orasul Munchen.

Am avut atunci revelatia ca ghidul chiar avea dreptate. Misterul atrage. Dar in plus fata de asta, la un nivel mai profund ceea ce ne atrage, ne place cu adevarat este sa ascultam povesti, cateodata sa traim propriile noastre povesti si sa le impartasim cu cei dragi, cu prietenii.

Cred ca viata nu se rezuma  la taceri si secrete. Ceea ce vreau sa spun este ca nu am avut nicio secunda in cap ideea de marketing. Nu am excelat niciodata in mistere. Insa aici, pe blog, sunt eu cu adevarat. Aici impartasesc experientele mele de viata, hobby-urile mele, vorbesc despre oamenii pe care ii iubesc, despre modelele din viata mea despre care nimeni nu stie nimic. Asa ca pot sa spun fara sa gresesc : vorbesc despre secretele mele.